Iti amintesti de ideea aia brilianta de proiect care-ti venise in minte cu cateva luni in urma? Dar de planul de afaceri de care erai atat de entuziasmat? Dar de vacantele de vis planificate inca din anii studentiei, de oportunitatile de avansare sau de schimbarea de job mult visata iti mai aduci aminte?
Cu siguranta ca-ti aduci aminte, de fiecare dintre ele, chiar daca nimic din toate astea nu s-a transformat in realitate. Ce sunt ele? Sunt planurile, o parte din visurile tale, in care tu, intr-un moment al vietii tale, ai investit incredere si timp pentru a le pune in practica. Insa de la ideea geniala pana la visul devenit realitate a intervenit amanare dupa amanare sau, stiintific vorbind, procrastinarea.
Dar nu te speria, caci toti facem la fel. Sunt foarte putini cei care fac totul la timpul potrivit si pentru care procrastinarea este doar un cuvant din DEX, insa asta nu inseamna ca ar trebui sa incurajam acest tip de comportament.
De ce procrastinam?
De ce continuam sa acceptam riscuri sau consecinte, care nu ne ofera nici un gram de placere, dar care sunt bine mascate in spatele unor scuze sau justficari minutios stabilite si gandite, astfel incat sa nu existe niciun dubiu pentru care sa nu ne putem continua amanarea?
De ce continuam sa traim, zi dupa zi, aceeasi viata si sa amanam accesul la ceva mai bun si mai diferit decat ceea ce avem acum?
Din lene? Din lipsa de informatii? Din teama de nou? Din dorinta de a ramane in zona de confort?
Oricare dintre raspunsuri ar putea descrie o perspectiva din care putem privi procrastinarea si efectele ei, care, in timp, isi fac loc in mintea si in viata noastra. Si nici nu ne dam seama cand ajungem sa ne invartim in cercul vicios al autocriticii, al stimei si increderii de sine scazute, al vinei, rusinii si autosabotarii. Abia cand tot acest carusel al negativitatii ne oboseste indeajuns ne decidem sa punem STOP amanarii si decidem in ce directie va merge viata noastra.
Cum gasim cale spre iesire?
In primul rand prin a inceta sa mai cautam scuze pentru lucrurile pe care inca le mai amanam in viata noastra. Chiar daca totul are o explicatie, chiar daca ne e mai usor sa gasim si sa acceptam o scuza, este necesar sa devenim constienti ca ele nu ajuta la nimic, ci doar ne mentin prinsi in capcana procrastinarii.
Viata nu poate fi pusa pe pauza pana ne decidem sa actionam, iar asteptand momentul cu siguranta am ratat si mai ratam cateva momente potrivite de actiune. Hai sa nu mai pierdem clipe si momente pretioase si sa le folosim pentru a ne transforma visurile in realitate.
Chiar daca ne e teama, chiar daca ne facem o multime de griji si ne punem o gramada de intrebari, toate au un rost si contribuie la gasirea celui mai bun plan de actiune. Nu ne grabim, nu face salturi si nici planuri imposibil de realizat. Ci ne faurim carari pe care pasii nostri, inca mici si nesiguri, sa poata umbla.
Poate vom merge pe drumuri neumblate de noi pana acum sau poate ca vom relua carari mai vechi pe care le-am abandonat, poate ne vom rataci sau poate vom gasi din prima calea cea mai dreapta si cea mai scurta; important este sa cautam directia cea buna si sa ne bucuram de calatoria pana la destinatie.
Iar dupa fiecare indiciu deslusit sau borna depasita, sa nu uitam sa ne rasplatim cu bunatate, iubire, mandrie si incredere de sine. Pana la linia de Finish.
Da-ti voie sa te bucuri de Marele Final!
Cu drag,
Andra
Cine sunt si ce ma recomanda? Mai multe detalii gasesti aici si aici.
Photo credit: Freeimages.com