Ne-am nascut din iubire, sa iubim si sa fim iubiti. Crestem si ne hranim cu iubire si, odata cu mersul in picioare si cu vorbitul, invatam sa iubim si sa daruim iubire in diverse forme, moduri sau intensitati.
Asa se face ca iubim instinctual sau rational, conditionat sau neconditionat, cu patima sau cu masura, cu zambetul pe buze sau cu lacrimi in ochi. Experimentam iubirea in toate sensurile, cautand iubirea aceea plina, in cea mai pura forma a sa.
Iubim oamenii, iubim natura, iubim animalele sau chiar obiecte materiale, incercand cateodata sa acoperim un gol din suflet pe care nimeni si nimic nu-l poate umple. Ne lansam in cautarea acelui “ceva” care ar putea echilibra balanta sufletului nostru, fara planuri sau strategii, dar cu un scop precis.
Incepem sa dorim mai mult de la ceilalti, convinsi fiind ca ei sunt raspunsul la nevoile noastre, convinsi fiind ca ei ne pot reda acea stare de “intreg” de alta data. Si ei ne daruiesc. Noi adunam, punem totul pe talerele balantei sufletesti: ei pe-o parte, noi pe alta. Masuram. Nu-i echilibru. Ar trebui mai mult. Dar de la cine? De la ei? Dar ei au dat tot. De la noi? Si noi am daruit tot celorlalti. Si tot nu-i echilibru. “Reasezam” iubirea, gram cu gram, cu speranta. Dar tot nu-i echilibru. Abia cand analizam, etapa cu etapa, intelegem ca am uitat ceva esential si anume ca noi insine, cu iubirea pe care ne-o purtam, suntem termeni ai acestei adunari. Si oricat de mult ar da ceilalti, primii care ar trebui sa ne iubeasca suntem chiar noi. Daruindu-ne exact aceleasi lucruri pe care le daruim cu mult drag celorlalti (incredere, respect, intelegere, atentie, rabdare, iubire etc) obtinem echilibrul, pentru ca echilibrul sta in noi.
Inca nu ai gasit resursele necesare pentru a echilibra balanta sufleteasca? Atunci te astept sa descoperim impreuna "formula" ta personala.
Cine sunt si ce ma recomanda? Mai multe detalii gasesti aici si aici.
Cu drag,
Andra
Pentru informatii suplimentare si programari, ma puteti contacta la 0726.75.73.96
Photo: FreeImages.com
Asa se face ca iubim instinctual sau rational, conditionat sau neconditionat, cu patima sau cu masura, cu zambetul pe buze sau cu lacrimi in ochi. Experimentam iubirea in toate sensurile, cautand iubirea aceea plina, in cea mai pura forma a sa.
Iubim oamenii, iubim natura, iubim animalele sau chiar obiecte materiale, incercand cateodata sa acoperim un gol din suflet pe care nimeni si nimic nu-l poate umple. Ne lansam in cautarea acelui “ceva” care ar putea echilibra balanta sufletului nostru, fara planuri sau strategii, dar cu un scop precis.
Incepem sa dorim mai mult de la ceilalti, convinsi fiind ca ei sunt raspunsul la nevoile noastre, convinsi fiind ca ei ne pot reda acea stare de “intreg” de alta data. Si ei ne daruiesc. Noi adunam, punem totul pe talerele balantei sufletesti: ei pe-o parte, noi pe alta. Masuram. Nu-i echilibru. Ar trebui mai mult. Dar de la cine? De la ei? Dar ei au dat tot. De la noi? Si noi am daruit tot celorlalti. Si tot nu-i echilibru. “Reasezam” iubirea, gram cu gram, cu speranta. Dar tot nu-i echilibru. Abia cand analizam, etapa cu etapa, intelegem ca am uitat ceva esential si anume ca noi insine, cu iubirea pe care ne-o purtam, suntem termeni ai acestei adunari. Si oricat de mult ar da ceilalti, primii care ar trebui sa ne iubeasca suntem chiar noi. Daruindu-ne exact aceleasi lucruri pe care le daruim cu mult drag celorlalti (incredere, respect, intelegere, atentie, rabdare, iubire etc) obtinem echilibrul, pentru ca echilibrul sta in noi.
Inca nu ai gasit resursele necesare pentru a echilibra balanta sufleteasca? Atunci te astept sa descoperim impreuna "formula" ta personala.
Cine sunt si ce ma recomanda? Mai multe detalii gasesti aici si aici.
Cu drag,
Andra
Pentru informatii suplimentare si programari, ma puteti contacta la 0726.75.73.96
Photo: FreeImages.com